RSS

Never Let Me Go

13 Mai

– 2010 –

Regizor: Mark Romanek

Personaje principale: Kathy (Carey Mulligan), Tommy (Andrew Garfield), Ruth (Keira Knightley)

Gen: Dramă

Notă IMDB: 7.2/10 (43.617 voturi)

My name is Kathy H. I’m 28 years old. I’ve been a carer for nine years. […] I suppose that’s why I now spend most of my time not looking forwards but looking back, to The Cottages and Hailsham, and what happened to us there…

Așa începe un film despre care e greu să scrii și asta din simplul motiv că e aproape imposibil să surprinzi starea tristă care îmbracă o poveste, în primul rând dramatică, poetică prin cadre și joc actoricesc impecabil și o muzică care completează suferința. Never let me go răscolește, trezind compasiunea pentru bietele creaturi, indignarea pentru o asemenea soartă și revolta care pornește din tot ceea ce definește caracterul etic uman.

Hailsham, un internat din Anglia anilor 1980 este un loc unde copiii cresc, știind de mici că sunt speciali, iar anumite momente din rutina lor zilnică sunt de-a dreptul bizare, precum și poveștile care circulă despre cei care aleg să încalce regulile. Ulterior, după ce una dintre noile învățătoare află ce se întâmplă, de fapt, cu acești elevi, decide să le dezvăluie acest lucru, deși pentru niște copii, un asemenea adevăr reprezintă o cruzime, care-i obligă să trăiască într-o condamnare lineară, pe alocuri întreruptă de trăiri…iubire, gelozie, furie și într-un final, acceptare! Pentru cei care încă nu ați vizionat filmul, dar doriți să faceți acest lucru, vă recomand să săriți peste următorul paragraf, asta în cazul în care știți că un spoiler vă poate împiedica să urmăriți, în general, filmele.

Acțiunea peliculei se întrerupe și reia povestea personajelor principale, Kathy, Ruth și Tommy, când aceștia împlinesc vârsta de 18 ani și sunt nevoiți să se mute într-un alt loc, unde vor sta, până când va sosi momentul în care vor începe să-și doneze câte un organ, rând pe rând…unii ajungând la a patra donare, alții sfârșindu-se mai devreme… Cât de cumplit poate fi acest scenariu, în care niște ființe sunt creeate, folosite pentru a servi unui scop, oricare ar fi acela, până la urmă! Ceea ce nici măcar pentru întreg colectivul de la Hailsham nu era, în totalitate, de prevăzut, s-a dovedit prin confirmarea faptului că, aceste creaturi, nu erau simple mașinării, ci aveau și un suflet care îi modela, dincolo de șabloanele după care au fost creeate, după niște gunoaie: drogați, prostituate, bețivani, cerșetori..poate chiar și pușcăriași!. Dintre cei trei, Kathy este singura care se califică în postura de a îngriji donatorii, în decursul acestui proces agonizant, și astfel este amânată, pentru o perioadă de timp, prima sa donare.

În ceea ce privește prestația actorilor, dar înainte de toate, distribuția rolurilor principale, mă bucur că am avut ocazia să-i văd în această formulă, considerând-o una de excepție. Ruth, interpretată de Keira Knightley, în egoismul ei, distruge, încă dinainte de a începe, povestea de dragoste dintre Kathy și Tommy. Dar ceea ce o definește cel mai mult, este chipul ei, pe care-l urmăresc și-i înțeleg chinurile și sfârșitul putred cu care trebuie să lupte! Jocul lui Andrew Garfield este de asemenea unul foarte bun, fiind naiv, transparent, creativ, dar și ușor dezechilibrat. Cât despre Carey Mulligan, aceasta este una dintre actrițele mele preferate, iar în rolul lui Kathy, demonstrează încă o dată, puterea ei de a trăi emoția și de a rămâne calmă, atunci când totul se prăbușește!

Lăsând la o parte latura SF a filmului, nu pot să nu remarc melancolia întregului fir epic și profunzimea care leagă destinul celor trei personaje, încă de când erau mici și până când se regăsesc, cu toții, în momentele cele mai dificile; cu Ruth suferind, abandonându-se pe sine, cu Tommy într-un moment de furie și disperare, și într-un final cu Kathy, meditând într-o suferință atât de tăcută, rămasă singură și așteptând…

Anunțuri
 
8 comentarii

Scris de pe 13 Mai 2012 în Movies

 

Etichete: , , , ,

8 răspunsuri la „Never Let Me Go

  1. Lotus

    13 Mai 2012 at 11:50

    Mie unul mi-ai trezit interesul pentru film… :)

     
  2. Júlia

    13 Mai 2012 at 11:54

    Atunci e bine! ;) Și uite că de data asta sunt promptă! :))

     
  3. Movie Zone

    13 Mai 2012 at 15:18

    l-am vazut si eu anul trecut, de-o tristete rara expunerea povestii…exista o scena unde ea priveste in departare, te lasa fara cuvinte ;)

     
  4. Júlia

    13 Mai 2012 at 15:33

    Așa este…chiar am revăzut de mai multe ori scena respectivă! Și mai sunt două momente spre final, care îmi plac mult!

     
  5. bogdan raducu

    17 Mai 2012 at 19:36

    Unul dintre puţinele filme care mă epuizează emoţional .

     
  6. Júlia

    17 Mai 2012 at 19:50

    Te înțeleg perfect! :)

     
  7. poli

    28 Mai 2012 at 20:12

    te pricepi, giulia, sa faci „recenzii” si la filme, nu doar la carti….

     
  8. Júlia

    28 Mai 2012 at 20:25

    Mulțumesc! :)

     

Dacă ai ceva de adăugat...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
Life is Good

Să iubești, ca-ntr-o altă dimensiune a iubirii; veșnic însetat și doritor de linii... curbe, așezate liric... pe un sân sau pe o pleoapă...

Andrei Lasc

Om între oameni.

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.