RSS

Arhive pe categorii: Books

Metamorfoza, Franz Kafka

Să fii uman și să pierzi totul! Să nu explorezi condiția umană în toate formele ei, dar să fii dezbrăcat de ea, fără avertismente sau indicații! Să te trezești într-o zi că ești… altfel! Oare cum ar fi? Tu ai putea să faci față? Să fii om presupune să lupți încontinuu, cu tine însuți, cu ceilalți, cu gândurile care ne înrobesc și ne desființează idealurile. Să trăiești, iar și iar… cu același chip care defilează neîncetat printre oameni, să zâmbești acelorași ochi și să urăști din ce în ce mai multe umbre, să te comporți așa cum trebuie, dar nu în ultimul rând, să fii om în toare planurile în care ești plasat, în toate întâmplările în care ești aruncat. Acest lucru poate fi anost, dar firesc… Dar cum procedăm atunci când avem de-a face cu nefirescul? Cu repulsia? Dar cu respingerea?

Dacă ne-am trezi într-o zi, că nu mai suntem noi, așa cum ne știm și ne știu ceilalți, și nu vorbesc de o simplă tulburare de personalitate, ci de o metamorfoză completă, dacă ne-am trezi într-o zi metamorfozați într-un gândac, atunci probabil că am putea răspunde la toate întrebările enumerate mai sus! Totuși, sunt de părere că, uneori, nu avem nevoie de răspuns la chiar toate întrebările, spre binele nostru, desigur! Vorbim, așadar, de celebra Metamorfoză a lui Kafka, această operă de o importanță incontestabilă, care nu face altceva decât să sublinieze, într-un stil caracteristic, o anumită degradare umană și o realitate pe care preferăm să o ignorăm!

Gregor Samsa, de profesie comis-voiajor, se trezește într-o dimineață, în patul și în camera lui, metamorfozat într-un gândac, iar nenumăratele lui picioare, jalnic de subțiri în comparație cu dimensiunile sale de altădată, îi tremurau, neajutorate, înaintea ochilor. Este interesant faptul că acesta abordează o atitudine calmă, fiind oarecum inconștient de situația lui; nu se panichează, ci se gândește obsesiv la munca lui, la cum să se dea jos din pat și la trenul la care, neapărat, trebuie să ajungă! Acesta depune eforturi considerabile, gândac fiind, de a deschide într-un final ușa, somat de părinții lui și de procuristul venit să vadă de ce a întârziat la muncă. Singurul lucru pe care și-l dorește Gregor este să fie văzut, iar situația lui neobișnuită să fie înțeleasă. Lucru care, evident, nu se întâmplă, căci cine s-ar putea împăca cu acest gând și ar accepta o astfel de întorsătură? Tot ce vrea procuristul este să plece de acolo, mama lui Gregor se prăbușește pe jos, iar tatăl, enervat de comportamentul fiului său și parcă vrând să-l pedepsească, într-un final izbucnește în plâns.

În cele din urmă, Gregor se târăște îndărăt în camera lui, izgonit de tatăl care își iese din fire. Astfel încep zilele în care gândacul nostru este nevoit să se obișnuiască să trăiască în captivitate, singura care își face curaj să intre în camera lui și să-i aducă de mâncare, fiind Grete, sora acestuia. Cât despre familie, de fiecare dată când aceștia luau masa, dezbăteau situația delicată în care se aflau și încercau să găsească o atitudine potrivită pentru a aborda o astfel de problemă, simțindu-se stigmatizați din cauza acestei nenorociri care s-a abătut asupra familiei. Deseori se discuta și despre situația lor financiară precară, care va determina familia, rămasă fără ajutorul financiar oferit de Gregor, să se descurce prin forțele proprii, deși atât tatăl, cât și mama, aveau problemele lor de sănătate. Singura certitudine era că, familia era îngrozită și niciodată nu rămânea doar un singur membru în casă cu Gregor-gândacul.

Zi de zi, Gregor își petrece mult timp gândindu-se la tot ce i se întâmplă, la viața lui, la familia care e încă dezgustată de el, la sacrificiile pe care aceștia trebuie să le facă pentru a supraviețui și la neputința la care a fost condamnat. De asemenea, cu timpul, își explorează abilitățile care au devenit definitorii pentru ceea ce este el acum, cățărându-se pe pereți în voie, fapt ce o determină pe Grete să-i elibereze camera de toată mobila, pentru a-i fi mai ușor. Ceea ce nu înțelege sora lui, este că, atât Gregor, cât și mama lui, ar fi dorit să rămână camera la fel, pentru că scoaterea mobilei ar fi însemnat uitarea rapidă și totală a trecutului său omenesc.

Dacă la început, familia încearcă să facă față situației, așa cum poate fiecare, în cele din urmă ajung la capătul puterilor. Printr-o suită de evenimente nefericite, tatăl începe să arunce cu mere în fiul lor, rănindu-l, iar sora lui, răbufnind, conchide că nu au altă alternativă decât să scape de Gregor, pentru că dacă ar fi fost el, ar fi înțeles de mult că nu e posibilă conviețuirea între oameni și astfel de animale și ar fi plecat de bunăvoie.

În ceea ce privește finalul propriu-zis, nu am nici un drept să-l trântesc aici pur și simplu, așa că nu vă rămâne de făcut decât să vă transformați și voi, alături de Gregor, într-un gândac respingător și să asistați la transformările celorlalți. Așa cum pentru familia lui Gregor, acesta a devenit nu doar incomod, ci pur și simplu repudiant, cu toții putem deveni paria societății, odată ce ne diferențiem, în mod voit sau nu. Singura soluție rămâne să ne regăsim acel echilibru interior, care ne va menține, pe cât posibil, în același plan de altădată, dar asta doar la nivel individual, în ceea ce ne privește strict pe noi, pe fiecare. În schimb, atunci când vine vorba de ceilalți în raport cu noi, legăturile vor putrezi, cu fiecare zi care va marca încă o nouă etapă, încă o nouă încercare, încă un test…până când totul se va transforma, din nou, iremediabil de această dată!

 
11 comentarii

Scris de pe 7 Mai 2012 în Books

 

Etichete: , , , ,

 
Life is Good

Să iubești, ca-ntr-o altă dimensiune a iubirii; veșnic însetat și doritor de linii... curbe, așezate liric... pe un sân sau pe o pleoapă...

Andrei Lasc

Om între oameni.

WordPress.com

WordPress.com is the best place for your personal blog or business site.